Orașul care mi-a adus liniște într-un moment cheie

    Vremea schimbătoare de zilele astea – ba înnorată, ba însorită, ba cu ploaie și soare în aceeași oră – mi-a adus o amintire dragă: prima și singura mea întâlnire cu Edinburgh.

    Au trecut mulți ani de atunci, într-o escapadă scurtă, de doar o noapte, într-una dintre călătoriile la Londra, o fugă cu avionul din Londra și am ajuns într-un oraș care avea să mă surprindă mai mult decât mă așteptam: mi s-a părut tare autentic, tare „scoțian”, tare liniștit și frumos.

    Numit „Athena Nordului” și construit pe șapte coline, Edinburgh este capitala Scoției, deși Glasgow este cel mai mare oraș al țării. Dar știți cum se spune... nu mărimea contează.

    Un loc în care nu simți presiunea de a bifa atracții turistice, ci mai degrabă nevoia de a încetini și de a fi prezent. În perioada aceea a vieții mele aveam nevoie exact de asta. De timp cu mine însămi. De liniște. De răgaz pentru gânduri. Iar orașul mi-a oferit, fără să își propună, toate aceste lucruri.

    Îmi amintesc că m-am plimbat mult și că, pentru prima dată după o perioadă aglomerată, am avut senzația că mă aud cu adevărat pe mine. Poate sună ciudat, dar unele locuri au darul de a te face să te oprești din alergat și să îți asculți propriile gânduri. Pentru mine, Edinburgh a fost unul dintre ele. Acea scurtă escapadă mi-a crescut încrederea în mine. Sunt experiențe aparent mărunte, dar care rămân cu tine mult timp.

    Nu am avut un itinerariu complicat și nici o listă lungă de obiective. Am documentat despre ele în alt articol, aici, chiar dacă eu nu am ajuns la toate. Am făcut ceea ce îmi place cel mai mult atunci când descopăr un loc nou: l-am explorat la pas. Am mers pe străzi fără grabă, am admirat clădirile din piatră, am urcat și coborât pe aleile sale și am lăsat orașul să mi se dezvăluie în propriul ritm. Mi-au rămas în minte magazinele și produsele locale. Muuuultă lână. Culori plăcute, texturi moi, materiale de calitate și articole lucrate cu grijă. Mi s-au părut deosebite și pline de bun-gust. Știți tartanurile, modelele tradiționale scoțiene în carouri? Erau peste tot prin magazine și contribuiau perfect la atmosfera aceea autentic scoțiană care m-a fermecat încă de la prima vizită.

    Recunosc că partea veche a orașului m-a cucerit mai mult decât cea nouă. Orașul este împărțit, într-un fel, în două lumi distincte, separate de celebra Princes Street. Zona Old Town păstrează cel mai bine farmecul medieval și atmosfera istorică a orașului, în timp ce New Town impresionează prin eleganța sa georgiană. Se spune că noua zonă a fost construită în timpul domniei regelui George III, în secolul al XVIII-lea, iar Princes Street și-ar fi primit numele în onoarea uneia dintre fiicele sale.

Și apoi este vremea. Vremea aceea pe care mulți o critică și pe care eu am ajuns să o iubesc. Toamna în care am văzut Edinburghul a fost cu nori care se adunau și dispăreau repede, cu raze de soare strecurate printre ele și cu ploi scurte care nu reușeau să strice farmecul zilei. Poate tocmai această lumină schimbătoare face orașul atât de special.

Bine de știut: 

    De ajuns din aeroport în centrul orașului și înapoi este simplu, fie cu tramvaiul, fie cu autobuzele expres. Iar despre transportul în comun prin oraș, jos pălăria, totul simplu, dar eu nu prea am folosit.

    Despre cazare am, iarăși, o amintire foarte dragă și o recomand cu căldură, sperând că și-a păstrat standardele de curățenie și confort: o fostă școală veche, transformată într-o unitate de cazare cochetă. https://www.airbnb.co.uk/rooms/583720395101442666?source_impression_id=p3_1715023195_o%2FjUMihfKMPIma24  

    Nu cred că există vreo zonă din Regatul Unit în care să nu fie recomandat să avem o umbrelă la noi, așa că nici aici nu uitați să o puneți în bagaj! Vremea tinde să fie foarte schimbătoare, iar vara temperaturile sunt plăcute, cu o medie de aproximativ 18°C. Tocmai de aceea, Edinburgh este o destinație excelentă pentru cei care nu suportă să își petreacă vacanțele în locuri unde se topesc de cald.

    Musai trebuie să bei o bere în Scoția, de preferat un Guinness original. Despre berăria BrewDog auzisem numai lucruri bune, deși eu nu am ajuns să o încerc. Se spune că au foarte multe sortimente de bere produse chiar de ei, inclusiv unele cu concentrații alcoolice de peste 10%.

    Numai să ai grijă la regulile locale. Am aflat că multe restaurante nu permit să ieși cu băutura cumpărată din local, iar consumul de alcool în anumite spații publice poate fi restricționat. Tot la categoria „nu e voie” intră și fumatul în interior, iar accesul copiilor în unele pub-uri poate fi limitat după anumite ore.

    Ca vorba aceea, „de mâncat ce mai bem?”, iată câteva preparate tradiționale pe care merită să le încerci:

• Ciocolată prăjită (deep-fried chocolate);
• Plăcinte și produse de patiserie tradiționale umplute cu diverse combinații de carne;
• Haggis – preparatul emblematic al Scoției, realizat din măruntaie de oaie, ovăz și condimente;
• Scottish hog roast sandwich – un sandviș consistent cu carne de porc fragedă, foarte popular la târguri și festivaluri.

    O singură noapte nu este suficientă pentru a cunoaște cu adevărat un oraș. Și totuși, uneori, nu durata contează, ci felul în care un loc te face să te simți. Iar de fiecare dată când cerul oscilează între soare și ploaie, îmi amintesc de el cu drag și cu dor de revedere.

P.S. Nu ratați articolul cu chestii faine de văzut în acest oraș boem!